Paralimbajul - instrument și artă didactică

Paralimbajul (vocalica) este definit prin caracteristicile vocii: ”caracteristici fonice ale vocii: intonația, intensitatea, timbrul, accentul; râsul, plânsul, respirația; repetarea inconștientă a  unor sunete, adesea arătând angoasa sau neliniștea; articularea cuvintelor și intonația; ritmul, debitul vorbirii, structura vorbirii în timp, pauzele. ”[1]

Cum poate un profesor să sublinieze importanța unui concept într-o prelegere?  În anumite cazuri, profesorul talentat va atrage atenția asupra unei idei, unui concept, prin coborârea vocii și prin rostirea rară  sau dimpotrivă, în funcție de context, de modul de ascultare a elevilor, prin ridicarea vocii.

De-asemenea, ”este recomandabil să se vorbească mai tare și cu mai mult entuziasm la începutul și la sfârșitul prezentării, pentru a sublinia obiectivele și concluziile”[2].

---

[1] Chelcea, Septimiu, Ivan, Loredana, Chelcea, Adina, 2005, Comunicarea nonverbală: gesturile și postura, Editura Comunicare.ro, București, p. 81

[2] Iucu, B., Romiță, Instruirea școlară: perspective teoretice și aplicative, 2008, Editura Polirom, Iași, pp. 109

Comunicarea non-verbala si performantele elevilor

 Există cercetări care au demonstrat că încurajarea elevilor de către profesor într-un mod tactil  (atingerea ușoară a spatelui elevilor, a mâinilor acestora, mângâierea părului), atunci și rezultatele școlare ale acestora se îmbunătățesc.  Este foarte importantă atât încurajarea verbală, cât și cea fizică, aprobarea prin gesturi fizice. În lucrarea lui Guéguen este citat un studiu al lui Steward și Luppferd în 1987, în care au evaluat impactul atingerii asupra performanțelor școlare ale studenților (un grup de control și grupul de studiu),  studenții din al doilea grup sunt atinși pe braț de 2 ori pentru 2-3 secunde de către profesor, în timp ce le erau evaluate lacunele și li se dădea sfaturi cu 2 săptămâni înainte de examen. S-a observat că dacă la grupul de control, unde studenții nu au fost atinși, doar li s-au dat sfaturi,  rezultatele au scăzut, în timp ce rezultatele studenților care au fost atinși au crescut față de examenul de la T0.[1]

---

[1] Guéguen, Nicolas, Psihologia manipulării și a supunerii, 2007, Editura Polirom, București, p. 230

Despre intradisciplinaritate

Definitie: intradisciplinaritatea este interconectarea conceptelor, abilitatilor dobandite in diferitele arii ale unei discipline astfel incat sa fie dezvoltate competente specifice. Accentul este pe ideile, conceptele complexe, interconectate, nu pe faptele izolate, superficiale dintr-o disciplina.

Cateva exemple concrete:
1) pentru a preda intradisciplinar limba romana sau o limba straina, profesorul integreaza ascultatul, vorbitul, scrisul, cititul, vizualizarea si reprezentarile. 
2) interconectarea cunostintelor din informatica biologica, botanica si imunologie intr-un studiu de caz propus studentilor de la Colegiul Carleton din Minnesota in 2005. Scopul studiului de caz a fost descoperirea unui vaccin pe baza de plante pentru preventia malariei in doua tari din Africa (studiul a avut la baza un caz real din 2004) (apud http://serc.carleton.edu/cismi/itl/intra_bio/index.html)

 

De ce să zâmbești elevilor tăi?

Una dintre tehnicile cele mai simple și mai la îndemână de a atrage elevii către orele pe care le predați este zâmbetul dvs. Zâmbiți mai des și elevii dvs vor fi mai atenți și motivați la orele dvs.
De ce? Explicațiile psihologice le găsiți mai jos.

Cercetările realizate de către Marianne LaFrance și Marvin A. Hecht (1999)  au  condus la concluzia că zâmbetul este ”expresie a unei emoții pozitive, dar și ca obligație profesională. Profesorii, ca și vânzătorii la ivirea cumpărătorilor potențiali este bine să zâmbească. Zâmbind mereu, vor dobândi o față prietenoasă, ceea ce îi va ajuta în activitatea lor”.[1]

Extrapolând rezultatele unor cercetări realizate de - alungul timpului de Burke în 2001, Dabbs în 1997,  profesorul care zâmbește este evaluat de elevi ca fiind mai amabil, de treabă,  vor fi mai atrași de cursurile acestora.[2]

---

[1] Chelcea, Septimiu, Ivan, Loredana, Chelcea, Adina, 2005, Comunicarea nonverbală: gesturile și postura, Editura Comunicare.ro, București, p. 64

[2] Guéguen, Nicolas, Psihologia manipulării și a supunerii, 2007, Editura Polirom, București, pp. 269-270

Definirea profesorului eficient

Caracteristicile cumulate pentru descrierea profesorului eficient sunt:

·        abilități verbale, studii pedagogice, certificările profesionale, cunoașterea disciplinei pe care o predă, experiența la  catedră (Stronge, 2007)

·         bine pregătit, atitudine pozitivă, cerinţe mari de la elevii lor, creativi, corecţi, acceptă greşelile, dezvoltarea sentimentului de apartenență, contact uman, simţul umorului, acordă respect elevilor lor, iertători, plini de compasiune (Walker, 2008)

·         posesor al unor caracteristici personale de dorit, utilizarea metodelor eficiente, creator al unei atmosfere plăcute în clasă, posesor al unui repertoriu de competențe și capacitatea de decizie (Medley, 1979)